Astmul bronșic

Astmul bronșic este o afecțiune cunoscută sau despre care multă lume a auzit. Dar ce este de fapt astmul bronșic? Astmul bronșic este o afecțiune cronică, caracterizată printr-o inflamație a mucoasei respiratorii, a bronhiilor. În astm bronhiile prezintă o sensibilitate exagerată față de alergeni, viruși, alți agenți ca factori poluanți. Astmul bronșic alergic este frecvent întâlnit la copii și adulții tineri.

În urma inflamației dată de diverși factori, bronhiile se îngustează, producând dispnee (respirație grea) – mai ales paroxistică – wheezing (respirație șuierătoare), tuse seacă matinală sau nocturnă. Îngustarea bronhiilor este în general reversibilă spontan sau după administrarea unui bronhodilatator de scurtă durată. Evoluția cronică a bolii, mai ales fără tratament corect, poate determina, în timp, îngustarea ireversibilă a căilor respiratorii.

Care sunt cauzele în astmul bronșic?

Cauzele de astm bronșic sunt multiple și se împart în două categorii: factori ce țin de gazdă și factori de mediu.

Factorii ce țin de gazdă

• Factorii genetici: sunt implicate anumite gene, atât în inflamația cronică a bronhiilor, cât și în răspunsul la tratament cu glucocorticoizi.
• Obezitatea: persoanele cu obezitate prezintă o reducere a funcției pulmonare și un nivel ridicat de mediatori proinflamatori secretați de adipocite (celulele grase).
• Sexul: până la 14 ani astmul bronșic este mai frecvent întâlnit la băieți, iar după această vârstă sunt mai afectate femeile.

Factorii de mediu

• Alergenii: în special la copii, alergenii din aer inhalați pot da simptome și induce un astm bronșic. Alergenii respiratori implicați în apariția astmului bronșic sunt: acarienii din praful de casă, scuamele de animale, polenurile și mucegaiurile. Copiii mai pot prezenta simptome de astm și după consumul unor alimente ca: lapte, ou, alune etc., în special dacă consumul lor este urmat de efort fizic.
• Fumul de țigară
• Noxele din interiorul și exteriorul locuinței: dioxidul de carbon, aerul rece și umed, ceața, iritanți ca mirosurile puternice de parfumuri, dizolvanți chimici, detergenți etc.
• Infecțiile: virozele respiratorii
• Emoțiile: râsul, plânsul cresc ventilația pulmonară, producând respirație grea
• Dieta bogată în alimente sărace în acizi grași omega 3 (pește) și bogată în sulfiți și conservanți. Alăptarea până la 6 luni preferată alimentației cu lapte de vacă.
• Factori profesionali: vopsele, agricultura și fermele, prefabricarea cauciucului etc.
• Medicamente ca aspirina, antiinflamatoarele nesteroidiene, pot produce simptome de astm bronșic care nu apare aproape niciodată izolat, ci numai în combinație cu formele alergice. Crizele de astm se pot declanșa și în urma administrării de medicamente antihipertensive ca betablocantele.
• Exercițiile fizice, efortul pot fi asociate cu simptome de astm.

Ce simptome apar în astmul bronșic?

Simptomele din astmul bronșic se datorează inflamației din bronhii, care determină producerea exagerată de secreție bronșică foarte vâscoasă. Secrețiile bronșice și inflamația mucoasei provoacă îngustarea lumenului căilor respiratorii. Cele mai specifice simptome de astm sunt tusea seacă, de obicei dimineața și seara, tuse de efort, wheezing, respirație grea, senzație de constricție toracică. Simptomele dispar complet între episoade și se pot accentua la efort, aer rece și umed, fum de țigară etc.

Criza de astm bronșic

Criza de astm este declanșată de îngustarea bruscă, exagerată a căilor aeriene, care duce la respirație grea brusc instalată, wheezing și senzație de apăsare în piept. Atacul durează de la câteva secunde până la ore sau chiar zile, când este cunoscut în limbajul medical sub denumirea de „starea de rău astmatic”. Simptome ca tusea sau dispneea pot să apară și între crize. Formele de astm bronșic cu evoluție gravă pot afecta dezvoltarea generală a copilului, atât somatică (greutate, înălțime), cât și mintală (rezultate școlare slabe). De aceea este foarte important diagnosticul la timp și tratamentul corect administrat.

Ce trebuie să fac pentru a afla dacă am astm bronșic?

Diagnosticul de astm bronșic se stabilește pe baza anamnezei, istoricului bolii, examenului clinic și investigațiilor. Simptomele specifice – dispneea sau tusea seacă în special dimineața și seara, wheezing, constricție toracică – sunt elocvente. Dacă prezentați astfel de simptome, trebuie să vă adresați medicului alergolog. În urma consultului, medicul alergolog vă va efectua o spirometrie.

Spirometria

Spirometria este o investigație care identifică tipul și gradul de limitare a funcției respiratorii. Mai bine spus, spirometria măsoară volumul de aer care intră și care iese din plămâni.

Pentru stabilirea diagnosticului unui astm de efort, se recomandă testarea funcției pulmonare în condiții de solicitare fizică. Dacă, în ciuda simptomelor astmatice, spirometria este normală, reactivitatea căilor respiratorii poate fi apreciată cu ajutorul unui test de provocare – inhalarea de metacolină – sub supravegherea medicului alergolog.

Determinarea astmului alergic se face prin testarea cutanată la principalii alergeni din aer.

Testarea cutanată alergologică prick la alergenii din aer

Prick testul cutanat sau testarea cutanată la alergenii din aer ne orientează în 15 minute dacă astmul bronșic este de natură alergică sau nu. Se realizează de către medicul alergolog. Se aplică pe ambele antebrațe picături de alergeni, care sunt discret înțepate cu o lanțetă. Rezultatul se citește în 15 minute. Testarea nu este dureroasă, este rapidă și foarte concludentă pentru diagnosticul în astmul bronșic alergic.

Tratamentul în astmul bronșic

Primul pas terapeutic în astmul bronșic este evitarea contactului cu factorii trigger care declanșează criza. Acarienii din praful de casă sunt o cauză importantă de astm bronșic la noi în țară. Evitarea lor este posibilă cu ajutorul huselor de pat antialergice și antiacarieni. Pernele cu pene trebuie înlocuite cu perne fără pene și huse de pernă antialergice și antiacarieni. În acest fel se va reduce contactul cu acarienii, care se găsesc predominant în saltea. Atenție la jucăriile de pluș, pot fi un loc important de depozitare a acarienilor.

Tratamentul medicamentos constă în tratamentul de control al astmului și tratamentul crizei de astm. Tratamentul medicamentos are ca scop reducerea inflamației bronșice și prevenirea remodelării căilor respiratorii, scăderea exacerbărilor și scăderea morbidității și mortalității.

Tratamentul de control constă adesea în administrarea unei medicații antiinflamatorii (corticoterapia inhalatorie) și medicații bronhodilatatoare, în funcție de severitatea astmului. În astmul bronșic alergic se mai asociază și medicația antialergică.

Tratamentul de urgență constă în administrarea unui bronhodilatator cu durată scurtă de acțiune (salbutamol), dar în funcție de severitatea crizei se pot administra și alte medicamente, strict indicate de către medicul curant.