Rinita alergică

Ce este rinita alergică?

Rinita alergică este o inflamație a mucoasei nazale, produsă de alergeni. Alergenii din aer: polenuri, acarieni din praful de casă, mucegaiuri, scuame de animale sunt cauzele principale de rinită alergică.

Simptomele de rinită alergică sunt nas înfundat persistent, secreții nazale apoase, prurit nazal și palatin, strănut în salve. Frecvent se asociază și cu simptome oculare: prurit ocular, înroșire a ochilor, lăcrimare – rinoconjunctivita alergică.

Prevalența rinitei alergice a crescut în ultimele 3 decenii posibil datorită încălzirii globale cu efect de creștere a polenizării plantelor. Reprezintă forma predominantă la copii și 1/3 din rinita adultului.

Care sunt cauzele de rinită alergică?

Rinita alergică se datorează în principal alergiei la alergenii din aer (alergenii inhalatori) și mai rar alergenii alimentari, medicamentoși și de contact sau ocupaționali. Alergenii din aer sunt:

• Polenuri: de iarbă, pomi timpurii (mesteacăn, salcie, stejar, tei), buruieni (Artemisia sau pelinul, Ambrozia), alte plante;
• Epitelii de animale: câine, pisică, șoarece, păsări, gândaci de bucătărie, etc;
• Mucegaiuri;
• Acarieni din praful de casă;

Clasificarea rinitei alergice

• Rinita alergică intermitentă: cu simptome <4 zile/săptămână sau <4 săptămâni de la debut; ușoară/ medio-severă.
• Rinita alergică persistentă: simptome >4 zile/săptămână și > 4 săptămâni de la debut; ușoară/ medio-severă.

Mecanismul de producere

Alergenul (polen, praf de casă, mucegai, scuame de animale, etc) la primul contact cu organismul, sensibilizează celula prezentatoare de antigen (CPA), care preia alergenul, îl prezintă limfocitului T naiv. Limfocitul T naiv procesează alergenul și se diferențiază în limfocit Th2, specific reacției alergice, care prezintă mai departe alergenul limfocitului B. Limfocitul B va produce anticorpi IgE specifici alergenului. Anticorpii de alergie IgE se leagă de receptorii IgE de pe mastocit și așteaptă o nouă expunere la alergenul respectiv.

La a doua expunere alergenul se leagă de IgE specific de pe mastocit și produce degranularea mastocitară: cu eliberare de mediatori inflamatori: histamină, triptaze, leucotriene, prostaglandine, etc, care dau simptomele de alergie.

Diagnosticul de rinită alergică

În urma consultului medicul alergolog va efectua sau va recomanda analize specifice care vor ajuta la stabilirea diagnosticului de rinită alergică. Consultul alergologic constă în:

• Anamneza pacientului – pacientul va da informații despre debutul simptomelor alergice, evoluția lor, istoricul familial de atopie, istoricul social (relații despre locuință, animale de casă, locul de muncă, școală, etc), medicamentele administrate.
• Testarea cutanată alergologică prick: se aplică picături de alergeni standardizați la nivelul antebrațelor, care apoi vor fi discret înțepate. Rezultatul testării se citește după 15 minute.
• Anticorpi IgE specifici din sânge;
• Rinomanometria permite o estimare a obstrucției nazale.
• Analize de rutină: hemoleucograma și formula leucocitară, VSH, PCR, exudat nazal și examen microscopic nazal (în vederea unei eozinofilii nazale), IgE total.
• Provocarea nazală

Tratamentul rinitei alergice

• Evitarea contactului cu alergenii – în funcție de alergenul cauzator medicul alergolog va recomanda o serie de măsuri, care au rolul de a reduce contactul cu alergenul. Pentru acarienii din praful de casă există soluții care să permită reducerea lor. Husele de pat și de perne antialergice, cu țesătură densă sub 10 microni sunt ideale. Husele antialergice nu permit inhalarea acarienilor din saltea sau din pernă. Epiteliile de animale pot fi evitate prin evitarea contactului cu animalul respectiv. Polenurile și mucegaiurile pot fi evitate mai greu, dar există câteva măsuri menite să reducă contactul.
• Tratamentul medicamentos simptomatic:
  • Antialergice H1: se administrează ca unic tratament în rinita alergică intermitentă și persistentă ușoară și se asociază cu corticoterapia topică nazală în rinita alergică moderat severă.
    • tablete: se preferă antihistaminicele de generația a doua în locul celor de generația I deoarece nu dau somnolență
    • Locale (intranazal): reduc simptomele nazale într-un timp scurt < 15 minute
  • Corticoterapia topică nazală:
    • este superioară medicației antialergice, deoarece scad inflamația nazală, reducând simptomele de rinită (se începe cu 2 săptămâni înainte de apariția alergenului: ex – în alergia la polenul de ambrozie tratamentul cu corticoid nazal se începe cu 2 săptămâni înainte de apariția polenului în aer)
    • nu afectează creșterea la copii
    • efecte adverse: iritare nazală, gât uscat, epistaxis
  • Corticoterapia orală (sistemică): rar indicată în rinită, cu excepția obstrucției nazale severe și ca tratament de scurtă durată în cazurile necontrolate prin terapia convențională
• Alte medicamente mai puțin folosite în rinita alergică:
  • antileucotrienele sunt mai puțin potente decât antihistaminicele și corticoterapia topică nazală
  • Anticolinergice topice: Bromura de ipratropium în special în rinoree rezistentă la tratament
  • decongestionante nazale: reducând obstrucția nazală atât în rinita alergică cât și non-alergică (a nu se folosi pe termen lung, pot da dependență)
  • Cromone: efect slab în rinită
• Imunoterapia subcutanată, sublinguală sau orală = tratament curativ: implică administrarea repetată, în doze progresiv crescânde a unui extract de alergen, pe o perioadă de minim 3 ani. Se recomandă la persoanele cu rinită alergică moderat-severă când alergenul nu poate fi evitat sau tratamentul anterior nu este eficient. Imunoterapia poate fi începută de la vârsta de 5 ani.