Alergia la materiale dentare

Problemele dentare sunt frecvent întâlnite indiferent de vârstă, atât la copii, cât și la adulți și vârstnici. Alergia la materiale dentare se întâlnește adesea la adulți și vârstnici. Industria dentară este din ce în ce mai performantă, iar materialele dentare au o diversitate mare. Din acest motiv trebuie să recunoaștem o alergie la unul dintre materialele dentare și să o ghidăm mai departe către medicul alergolog.

Alergia la materiale dentare poate apărea deopotrivă la pacienți și la personalul medical care lucrează cu aceste materiale.

Ce este alergia la materiale dentare?

Alergia este o reacție de hipersensibilitate mediată atât prin anticorpi de tipul IgE, cât și prin răspuns celular. Practic, persoanele care dezvoltă alergie la materiale dentare pot prezenta frecvent două tipuri de reacții:

• reacții imediate: strănut repetat, mâncărime de nas, urticarie sau angioedem local, simptome ce apar în câteva minute până la o oră;
• reacții tardive: apar la 48 de ore de la contactul cu materialul dentar și se manifestă prin înroșire, edem și ulcerație la locul de contact.

Ce materiale dentare pot da alergie?

Materialele dentare care dau frecvent alergie, în special de tipul 2, reacții tardive, sunt: metalele (nichel, crom, titan etc.), metacrilații, latexul, adezivii, iar în cazuri rare materialele folosite la sigilarea de canale și obturații.

Alergia la metale (nichel, crom)

Lucrările dentare conțin adesea metale, care pot da sensibilizare la unele persoane. De regulă, alergia la metalele dentare se manifestă tardiv, la ~48 de ore. Local, după contactul cu metalele din lucrările dentare, apar înroșire, edem, senzație de arsură și prurit, precum și ulcerație. De multe ori poate apărea cheilită, fisură în colțul gurii. Simptomele cedează după îndepărtarea alergenului, în acest caz a metalului. Lucrarea dentară se va modifica, folosindu-se materiale din oțel inoxidabil sau aliaj de titan-molibden.

Alergia la latex

Se poate manifesta atât prin reacții imediate, urticarie, angioedem, simptome respiratorii (strănut, nas înfundat, respirație grea), cât și prin reacții tardive de stomatită, gingivită sau cheilită alergică. Este frecvent întâlnită la persoanele cu spină bifidă și la cele alergice cu sindromul latex-fructe (kiwi), la personalul medical.

Alergia la metacrilați

Se poate manifesta atât ca reacție imediată, în special alergie respiratorie, cât și ca reacție tardivă, cu înroșire, edem și senzație de arsură și prurit la locul de contact.

Alergia la adezivi și alte materiale dentare

Adezivii și alte materiale dentare (materiale de obturație și sigilare canale) dau mai puțin frecvent reacții alergice.

Ce facem când avem gingiile inflamate după o lucrare dentară?

Inflamația orală, la nivelul gingiilor, la locul de contact cu lucrarea dentară, trebuie să fie un semnal de alarmă că ceva nu este în regulă. Discută cu medicul dentist despre afecțiunea gingivală și consultă imediat medicul alergolog.

Diagnosticul de alergie la materiale dentare se stabilește de către medicul alergolog. În funcție de tipul de reacție alergică se realizează analize de sânge și testare cutanată prick sau patch.

Testarea prick determină alergia imediată, în special la latex. Constă în aplicarea unor picături pe antebraț, care sunt apoi înțepate discret cu o lanțetă. Se așteaptă 15 minute și se citește rezultatul.

Testarea patch se folosește pentru a diagnostica alergia tardivă la materiale dentare. Se aplică plasturi cu materiale dentare, care după 48 de ore se îndepărtează. Rezultatul se citește la 48 de ore, 72, 96 și, în unele cazuri, la 7 zile.

Indiferent de tipul reacției alergice, evitarea contactului cu alergenul este prima măsură și singura care duce la stoparea reacției alergice. Tratamentul local și cu antialergice este o măsură adjuvantă pentru a trata mai rapid reacția alergică.

Consultă medicul alergolog dacă după o lucrare dentară prezinți semne de înroșire, umflare și mâncărime a locului de contact.