Dermatita de contact

Dermatita de contact este o afecțiune inflamatorie a pielii. Este o reacție alergică tardivă, ce apare la câteva ore (>48 ore) după expunerea repetată, atât la substanțe iritante, cât și la alergene.

În funcție de factorii cauzatori, dermatita de contact poate fi iritativă sau alergică.

Dermatita de contact iritativă

Este cea mai comună formă și apare atunci când o substanță iritativă (de obicei chimică) distruge stratul exterior protectiv al pielii. Astfel de substanțe iritative pot fi:

• produse de curățenie (detergenți, înălbitori);
• solvenți chimici;
• plante: dieffenbachia, narcise, zambile, cactus, anemone, bromelia, euphorbia etc.

Expunerea pielii la aceste substanțe produce înroșire imediată, senzație de arsură, înțepături și chiar durere (mai puțin senzație de mâncărime). În timp apar uscarea sau descuamarea pielii și crăpături.

De obicei, afectează mâinile, degetele și/sau fața. Severitatea dermatitei de contact iritative depinde, de obicei, de perioada de expunere și de concentrația substanței iritative. Unii iritanți puternici, ca înălbitorii sau substanțele acide, pot cauza leziuni chiar de la prima expunere.

Dermatita de contact alergică

Forma alergică apare la contactul cu un alergen. Este nevoie de cel puțin o expunere anterioară la alergen pentru a produce sensibilizare alergică. Se caracterizează prin înroșirea pielii, de obicei la 24–48 de ore de la contact, papule și vezicule.

Alergenii care în mod frecvent dau dermatită de contact alergică sunt:

• cauciuc/latex;
• metale precum nichel, cobalt, crom etc. (bijuterii, curele, nasturi, capse, fermoare);
• parfumuri;
• excipienți din cosmetice, șampon, săpunuri;
• coloranți de păr;
• medicamente precum antibiotice, antihistaminice locale, anestezice locale etc.

Acești alergeni sunt, de obicei, molecule mici (< 500 daltoni), care nu pot induce singure un răspuns alergic, ci doar legate de anumite proteine transportoare de pe celulele Langerhans. Keratinocitele, la contactul cu alergenul sau iritantul, sintetizează și eliberează factori proinflamatori care au rolul de a recruta celule inflamatorii la locul de contact. La locul leziunii, limfocitele T stimulează limfocitele T citotoxice, recrutează celule inflamatorii și eliberează citokine proinflamatorii, precum TNFα.

Dermatita fotoalergică

Alergia pe piele apare după aplicarea unor substanțe pe piele și apoi expunerea pielii la soare.

Substanțele care sunt fotoalergenice sunt:

• ingredientele din cremele și uleiurile cu protecție solară;
• unguentele care conțin antiinflamator nonsteroidian, hidroclorotiazidă (diuretic).

Unele polenuri, cum este cel de buruieni, și insecticidele pot, de asemenea, să producă dermatită de contact.

Reacția fototoxică

Este asemănătoare cu arsurile solare. Erupția apare la prima expunere la soare.

Dermatita fotoalergică de contact

Este o eczemă cu zone care se descuamează, ce apare la contactul cu o substanță fotosensibilă la lumina UV. Nu apare la prima expunere, necesită o perioadă de sensibilizare.

Urticaria de contact

Este o reacție imediată, caracterizată prin papule explozive (blânde), generate de contactul cu diverși factori, precum:

• corpuri și peri de artropode: produc eliberare directă de mediatori de la nivelul mastocitelor (mecanism nonimunologic);
• alimente (pește și ouă);
• medicamente (penicilina G);
• mătasea;
• saliva de animale: reacția este imediată (tipul I), mediată de IgE, caracterizată fie prin urticarie localizată, fie generalizată sau anafilaxie;
• persulfatul de amoniu (oxidant de păr): implică ambele mecanisme, alergic și nonalergic. Reacția se caracterizează prin eritem și papule localizate. Unii pacienți acuză doar prurit, arsuri și usturimi ale pielii.

Stomatita de contact

Pasta de dinți, apa de gură, materialele dentare (acril, rășini epoxidice) și unele alimente produc inflamație la nivelul buzelor, senzație de arsură, gingivită, stomatită cu leziuni ulcerative sau erozive.

Cum aflu dacă am dermatită de contact?

Testarea cutanată open patch test: substanța se aplică pe antebraț și se urmărește apariția, la 30 de minute, a unei reacții eritematoase maculare cu evoluție spre papule. Dacă testarea este negativă, atunci se aplică closed patch test.

Testarea cutanată closed patch test este mai frecvent folosită în diagnosticul dermatitei de contact. Se aplică plasturi pe braț sau spate cu diverse substanțe la care suspicionăm că s-ar fi produs reacția alergică. Plasturii se păstrează timp de 48 de ore, după care se dau jos, iar medicul alergolog interpretează rezultatul. Citirea rezultatului se face la 48 de ore, 72, 96 și uneori și la 7 zile. Despre alte investigații găsești mai multe în ghidul toate testele posibile la alergii.

Care sunt complicațiile unei dermatite de contact netratate?

Dermatita de contact se poate complica atunci când gradul de prurit și iritare este foarte ridicat și persistent.

Neurodermatita (lichen simplex cronic) este o afecțiune caracterizată prin prurit cronic și descuamare. Debutează cu prurit urticariform similar celui din dermatita de contact, dar scărpinatul face ca zona să fie și mai pruriginoasă și astfel apare un cerc vicios prurit – scărpinare, care duce în timp la decolorare, îngroșare și indurare a pielii. Infecția bacteriană sau fungică poate apărea după un prurit sever și o scărpinare prelungită.

Cum se tratează dermatita de contact?

Cheia succesului în tratamentul dermatitei de contact este identificarea cauzei și evitarea alergenului cauzator.

Evitarea iritantului sau alergenului este prima măsură și cea mai importantă. Înlocuirea cosmeticelor cu cosmetice hipoalergenice, evitarea detergenților și înlocuirea lor cu alții blânzi, fără alergeni, folosirea bijuteriilor fără nichel.

Vindecarea leziunilor apare în 1–2 săptămâni de la evitarea contactului cu iritantul sau alergenul. Tratamentul medicamentos constă în aplicarea de creme cu cortizon la nivelul leziunilor. Compresele umede reduc pruritul și inflamația în cazurile ușoare și moderate. Corticoterapia orală este rezervată cazurilor severe care nu răspund la tratamentul topic. Antihistaminicele H1 se indică pentru ameliorarea pruritului.

Sfaturi de urmat

• folosirea de produse de îngrijire blânde cu pielea, fără alergeni;
• folosirea de cosmetice hipoalergenice atunci când nu sunt tolerate cosmeticele obișnuite și când apar alergii la cosmetice;
• aplicarea unei creme anti-prurit sau loțiuni cu calamină pe zona afectată;
• administrarea unui antihistaminic oral, dacă pruritul este intens;
• aplicarea de comprese reci;
• evitarea scărpinatului pe cât posibil: tăierea cât mai scurtă a unghiilor, bandajarea zonei afectate;
• purtarea hainelor din bumbac, ușoare, pentru a evita iritarea;
• folosirea săpunurilor ușoare, cu pH neutru, fără coloranți sau parfumuri;
• purtarea mănușilor de protecție în timpul curățeniei casnice.